Ploaia c\u0103dea rece peste aleea lung\u0103 a conacului Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
Era aproape miezul nop\u021bii, iar pietrele cur\u021bii luceau sub lumina slab\u0103 a felinarelor. Conacul se ridica impun\u0103tor \u00een \u00eentuneric, cu ferestrele mari luminate cald, ca o lume \u00een care frigul \u0219i suferin\u021ba nu aveau voie s\u0103 intre.<\/p>\n\n\n\n
La poarta de fier a ap\u0103rut o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mergea greu.<\/p>\n\n\n\n
Rochia verde pal \u00eei era lipit\u0103 de corp, p\u0103rul lung \u0219i negru \u00eei c\u0103dea ud pe umeri, iar cu o m\u00e2n\u0103 \u00ee\u0219i \u021binea p\u00e2ntecele vizibil rotunjit. Cu cealalt\u0103 str\u00e2ngea la piept un plic vechi, \u00eeng\u0103lbenit, protejat c\u00e2t putea de ploaie.<\/p>\n\n\n\n
Se numea Mara.<\/p>\n\n\n\n
Sau cel pu\u021bin a\u0219a crezuse toat\u0103 via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n
Nu venise cu avocat.
Nu venise cu familie.
Nu venise cu preten\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Venise cu o scrisoare.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i cu o \u00eentrebare care o urm\u0103rise de c\u00e2nd femeia care o crescuse murise \u00een bra\u021bele ei:<\/p>\n\n\n\n
\u201eDe ce m-au dat departe?\u201d<\/p>\n\n\n\n
Cu o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenainte, Mara g\u0103sise plicul \u00eentr-o cutie veche, ascuns\u0103 sub hainele mamei adoptive. Pe plic scria doar at\u00e2t:<\/p>\n\n\n\n
\u201ePentru Mara. C\u00e2nd nu voi mai putea s\u0103-i spun eu adev\u0103rul.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen\u0103untru era o scrisoare tremurat\u0103, o fotografie de bebelu\u0219 \u0219i o adres\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Conacul Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
Mara citise r\u00e2ndurile de mai multe ori, refuz\u00e2nd s\u0103 cread\u0103 ce vede.<\/p>\n\n\n\n
Femeia care o crescuse \u00eei scrisese c\u0103 nu fusese abandonat\u0103 de o mam\u0103 s\u0103rac\u0103, a\u0219a cum i se spusese toat\u0103 copil\u0103ria.<\/p>\n\n\n\n
Fusese luat\u0103 dintr-o familie bogat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i acelei familii i se spusese c\u0103 ea murise.<\/p>\n\n\n\n
Acum, st\u00e2nd \u00een ploaie \u00een fa\u021ba conacului, Mara sim\u021bea c\u0103 fiecare pas o apropie de o via\u021b\u0103 pe care ar fi trebuit s\u0103 o aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Doi gardieni au ie\u0219it din umbr\u0103 \u00eenainte s\u0103 ajung\u0103 la trepte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Domni\u0219oar\u0103, opri\u021bi-v\u0103. Nu pute\u021bi intra.<\/p>\n\n\n\n
Mara a ridicat plicul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Trebuie s\u0103 vorbesc cu domnul Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
Gardianul a privit-o de sus p\u00e2n\u0103 jos: rochia ud\u0103, p\u0103rul lipit de fa\u021b\u0103, sarcina vizibil\u0103, m\u00e2inile tremur\u00e2nde.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pute\u021bi intra la ora asta.<\/p>\n\n\n\n
Vocea lui era ferm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mara a \u00eenghi\u021bit greu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am o scrisoare pentru domnul Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acel moment, u\u0219ile mari ale conacului s-au deschis.<\/p>\n\n\n\n
Lumina cald\u0103 din interior a t\u0103iat ploaia ca o lam\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen capul sc\u0103rilor a ap\u0103rut Victor Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
Un b\u0103rbat trecut de \u0219aizeci de ani, \u00eenalt, cu p\u0103rul grizonat \u0219i chipul sever. Purta o c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103, pantaloni \u00eenchi\u0219i \u0219i avea privirea unui om obi\u0219nuit ca lumea s\u0103 se dea la o parte din fa\u021ba lui.<\/p>\n\n\n\n
L\u00e2ng\u0103 el st\u0103tea so\u021bia lui, Beatrice, elegant\u0103, rece, cu un \u0219al negru pe umeri \u0219i perle la urechi.<\/p>\n\n\n\n
Victor a cobor\u00e2t c\u00e2teva trepte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici?<\/p>\n\n\n\n
Gardianul s-a \u00eentors spre el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Domnule, femeia spune c\u0103 are o scrisoare pentru dumneavoastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor \u0219i-a \u00eengustat privirea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine \u021bi-a dat-o?<\/p>\n\n\n\n
Mara a str\u00e2ns plicul la piept.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Femeia care m-a crescut.<\/p>\n\n\n\n
La aceste cuvinte, Beatrice s-a schimbat la fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A fost doar o clip\u0103, dar Mara a v\u0103zut.<\/p>\n\n\n\n
Victor a v\u0103zut \u0219i el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu o asculta, Victor, a spus Beatrice repede.<\/p>\n\n\n\n
Tonul ei nu era doar iritat.<\/p>\n\n\n\n
Era speriat.<\/p>\n\n\n\n
Victor s-a \u00eentors spre ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce?<\/p>\n\n\n\n
Beatrice \u0219i-a str\u00e2ns \u0219alul la piept.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103 e evident ce vrea. O femeie vine noaptea, \u00eens\u0103rcinat\u0103, cu o poveste \u0219i o scrisoare veche. Nu vezi?<\/p>\n\n\n\n
Mara a sim\u021bit cum \u00eei ard ochii.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu am venit pentru bani.<\/p>\n\n\n\n
Victor a cobor\u00e2t \u00eenc\u0103 o treapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Atunci pentru ce ai venit?<\/p>\n\n\n\n
Mara a ridicat privirea spre el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 S\u0103 aflu de ce am fost dat\u0103 departe.<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele au c\u0103zut greu peste trepte.<\/p>\n\n\n\n
Victor a r\u0103mas nemi\u0219cat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cine e\u0219ti tu?<\/p>\n\n\n\n
Mara a deschis plicul cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde \u0219i a scos fotografia de bebelu\u0219.<\/p>\n\n\n\n
Apoi scrisoarea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiica pe care a\u021bi crezut-o moart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a \u0219optit imediat:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Imposibil\u2026<\/p>\n\n\n\n
Dar felul \u00een care spusese cuv\u00e2ntul nu suna a surpriz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Suna a team\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a luat scrisoarea din m\u00e2na Marei.<\/p>\n\n\n\n
Ploaia \u00eei uda foaia, dar el a protejat-o cu palma \u0219i a privit scrisul.<\/p>\n\n\n\n
Nu era scrisul unei str\u0103ine.<\/p>\n\n\n\n
Era scrisul fostei moa\u0219e care lucrase \u00een clinica privat\u0103 unde so\u021bia lui n\u0103scuse cu dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a sim\u021bit cum i se taie respira\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Cuno\u0219tea numele.<\/p>\n\n\n\n
\u00cel auzise o singur\u0103 dat\u0103, atunci c\u00e2nd i se spusese c\u0103 fiica lui nu supravie\u021buise.<\/p>\n\n\n\n
A \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eDomnule Dr\u0103ghici, dac\u0103 aceast\u0103 scrisoare ajunge vreodat\u0103 la dumneavoastr\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fata a aflat adev\u0103rul. Copilul dumneavoastr\u0103 nu a murit. Am fost pl\u0103tit\u0103 s\u0103 spun c\u0103 nu a supravie\u021buit \u0219i s\u0103 o dau unei femei care nu putea avea copii.\u201d<\/p>\n\n\n\n
M\u00e2inile lui Victor au \u00eenceput s\u0103 tremure.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu\u2026<\/p>\n\n\n\n
Mara pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a f\u0103cut un pas spre el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Victor, opre\u0219te-te. Nu \u0219tii dac\u0103 e adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n
El nu s-a uitat la ea.<\/p>\n\n\n\n
A continuat s\u0103 citeasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eFeti\u021ba avea un semn mic din na\u0219tere sub clavicula st\u00e2ng\u0103 \u0219i o br\u0103\u021bar\u0103 sub\u021bire cu ini\u021bialele familiei. Mi s-a spus c\u0103 aceasta este voin\u021ba casei, dar adev\u0103rul este c\u0103 nu dumneavoastr\u0103 a\u021bi cerut asta.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Victor a ridicat \u00eencet privirea spre Mara.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai un semn?<\/p>\n\n\n\n
Mara \u0219i-a dus m\u00e2na la clavicula st\u00e2ng\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da.<\/p>\n\n\n\n
A tras u\u0219or materialul ud al rochiei, suficient c\u00e2t s\u0103 se vad\u0103 o mic\u0103 pat\u0103 maronie, ca o frunz\u0103, sub clavicul\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a f\u0103cut un pas \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n
Fa\u021ba lui dur\u0103 se pr\u0103bu\u0219ea sub ochii tuturor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiica mea avea un semn acolo, a \u0219optit el.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a devenit alb\u0103 la fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mul\u021bi oameni au semne din na\u0219tere.<\/p>\n\n\n\n
Mara a scos din geant\u0103 o br\u0103\u021bar\u0103 mic\u0103, veche, p\u0103strat\u0103 \u00eentr-o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Femeia care m-a crescut mi-a dat \u0219i asta. A spus c\u0103 a fost pe m\u00e2na mea c\u00e2nd m-a primit.<\/p>\n\n\n\n
Victor a luat br\u0103\u021bara.<\/p>\n\n\n\n
Pe metalul mic, tocit de timp, erau gravate ini\u021bialele familiei Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
V.D.<\/p>\n\n\n\n
Victor Dr\u0103ghici.<\/p>\n\n\n\n
A \u00eenchis ochii.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen fa\u021ba lui nu mai st\u0103tea o str\u0103in\u0103.<\/p>\n\n\n\n
St\u0103tea fiica pe care o pl\u00e2nsese f\u0103r\u0103 sicriu, f\u0103r\u0103 r\u0103mas-bun, f\u0103r\u0103 ultima atingere.<\/p>\n\n\n\n
St\u0103tea via\u021ba pe care cineva i-o furase.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum te cheam\u0103? a \u00eentrebat el cu voce spart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mara.<\/p>\n\n\n\n
Victor a cl\u0103tinat din cap, cu lacrimi \u00een ochi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Noi i-am pus numele Ilinca.<\/p>\n\n\n\n
Mara a dus m\u00e2na la gur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Numele acela a lovit-o \u00eentr-un loc pe care nu-l putea explica. Ca \u0219i cum o parte din ea, ascuns\u0103 de ani, \u00eel recunoscuse \u00eenaintea min\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a \u00eencercat s\u0103 intre \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a prins-o de bra\u021b.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu pleci.<\/p>\n\n\n\n
Ea a \u00eencremenit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Victor\u2026<\/p>\n\n\n\n
El a ridicat scrisoarea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Aici scrie c\u0103 nu eu am cerut dispari\u021bia copilului.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a t\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
Ploaia curgea de pe acoperi\u0219, lovea treptele, dar nimeni nu se mai mi\u0219ca.<\/p>\n\n\n\n
Victor a desf\u0103cut a doua pagin\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mara nu \u0219tia c\u0103 exist\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice \u00eens\u0103 o \u0219tia.<\/p>\n\n\n\n
Se vedea pe fa\u021ba ei.<\/p>\n\n\n\n
Victor a citit ultimele r\u00e2nduri.<\/p>\n\n\n\n
\u201ePersoana care a pl\u0103tit pentru ca feti\u021ba s\u0103 fie dat\u0103 departe a fost doamna Beatrice Dr\u0103ghici. Mi-a spus c\u0103 un copil n\u0103scut din prima so\u021bie a domnului Victor va lua tot ce ea construise l\u00e2ng\u0103 el. Mi-a spus c\u0103, dac\u0103 vreau s\u0103 tr\u0103iesc lini\u0219tit\u0103, voi uita acea noapte.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Victor a r\u0103mas nemi\u0219cat.<\/p>\n\n\n\n
Apoi s-a \u00eentors spre femeia de l\u00e2ng\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu?<\/p>\n\n\n\n
Beatrice \u0219i-a retras bra\u021bul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u00een\u021belegi. Eram t\u00e2n\u0103r\u0103. Tu \u00eenc\u0103 o iubeai pe mama ei. Dac\u0103 fata r\u0103m\u00e2nea, eu nu a\u0219 fi fost niciodat\u0103 cu adev\u0103rat so\u021bia ta. A\u0219 fi tr\u0103it mereu \u00een umbra ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai furat un copil.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am salvat familia!<\/p>\n\n\n\n
Victor a privit-o ca pe o str\u0103in\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai distrus-o.<\/p>\n\n\n\n
Mara asculta f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 respira.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tia ce doare mai tare: faptul c\u0103 fusese luat\u0103 de l\u00e2ng\u0103 tat\u0103l ei sau faptul c\u0103 motivul fusese gelozia unei femei pe care nu o cunoscuse niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a cobor\u00e2t ultimele trepte.<\/p>\n\n\n\n
S-a apropiat de Mara \u00eencet, ca \u0219i cum se temea c\u0103, dac\u0103 se mi\u0219c\u0103 prea repede, adev\u0103rul ar putea disp\u0103rea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu\u2026 tu e\u0219ti fiica mea?<\/p>\n\n\n\n
Mara pl\u00e2ngea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu am venit s\u0103 aflu dac\u0103 sunt.<\/p>\n\n\n\n
Victor a privit br\u0103\u021bara, semnul din na\u0219tere \u0219i scrisoarea.<\/p>\n\n\n\n
Apoi s-a uitat la ea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Mara a f\u0103cut un pas \u00eenapoi, cople\u0219it\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu am venit s\u0103 cer nimic.<\/p>\n\n\n\n
Victor \u0219i-a cobor\u00e2t privirea spre p\u00e2ntecele ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu ai venit singur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mara \u0219i-a pus m\u00e2na pe burt\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu.<\/p>\n\n\n\n
Pentru prima dat\u0103, Victor a \u00een\u021beles \u00eentreaga lovitur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu doar fiica lui tr\u0103ia.<\/p>\n\n\n\n
Fiica lui urma s\u0103 devin\u0103 mam\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Iar el aproape c\u0103 \u00ee\u0219i respinsese \u0219i copilul, \u0219i nepotul \u00een aceea\u0219i noapte.<\/p>\n\n\n\n
A \u00eentins m\u00e2na, dar s-a oprit \u00eenainte s\u0103 o ating\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pot?<\/p>\n\n\n\n
Mara a dat \u00eencet din cap.<\/p>\n\n\n\n
Victor a pus palma tremur\u00e2nd\u0103 pe um\u0103rul ei ud, nu pe p\u00e2ntece, ci pe um\u0103rul pe care via\u021ba \u00eei l\u0103sase semnul.<\/p>\n\n\n\n
Apoi a izbucnit \u00een pl\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Iart\u0103-m\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mara a \u0219optit:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu dumneavoastr\u0103 m-a\u021bi dat departe.<\/p>\n\n\n\n
Victor s-a \u00eentors spre Beatrice.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar cineva din casa mea a f\u0103cut-o.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice nu mai avea nimic de spus.<\/p>\n\n\n\n
Gardienii priveau \u00een jos. U\u0219ile conacului erau deschise, iar lumina cald\u0103 din interior c\u0103dea peste Mara ca peste cineva care ajungea, \u00een sf\u00e2r\u0219it, acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Victor a ridicat scrisoarea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 M\u00e2ine chem avocatul. Deschidem toate actele. Clinica. Certificatele. Moa\u0219a. Tot.<\/p>\n\n\n\n
Beatrice a \u00eencercat s\u0103 vorbeasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Victor, te rog\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, a spus el. Dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani ai avut lini\u0219te. Acum e r\u00e2ndul adev\u0103rului.<\/p>\n\n\n\n
Apoi s-a uitat la Mara.<\/p>\n\n\n\n
Vocea i s-a fr\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Intr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ea a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u0219tiu dac\u0103 pot.<\/p>\n\n\n\n
Victor a privit-o cu o durere bl\u00e2nd\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nici eu nu \u0219tiu cum s\u0103 fiu tat\u0103 dup\u0103 dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani. Dar dac\u0103 vrei, \u00eencepem cu un pas.<\/p>\n\n\n\n
Mara a privit treptele ude, conacul luminat, scrisoarea veche \u0219i omul care tocmai aflase c\u0103 nu \u00ee\u0219i pierduse copilul.<\/p>\n\n\n\n
Apoi a urcat prima treapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu ca o str\u0103in\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu ca o femeie venit\u0103 s\u0103 cear\u0103 ceva.<\/p>\n\n\n\n
Ci ca fiica pe care o cas\u0103 \u00eentreag\u0103 o pl\u00e2nsese, \u00een timp ce altcineva o ascunsese departe.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen noaptea aceea, ploaia nu a sp\u0103lat doar aleea conacului.<\/p>\n\n\n\n
A sp\u0103lat prima minciun\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Restul urmau s\u0103 cad\u0103 diminea\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ploaia c\u0103dea rece peste aleea lung\u0103 a conacului Dr\u0103ghici. Era aproape miezul nop\u021bii, iar pietrele cur\u021bii luceau sub lumina slab\u0103 a felinarelor. Conacul se ridica<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-28","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/28","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=28"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/28\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/28\/revisions\/29"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=28"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=28"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/povestea-completa.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=28"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}